Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.

Mă crezi că nu ştiu ce să scriu ? Am o prietenie, o legătură cu tine pe care sincer, eu nu pot să o descriu în cuvinte. Nu pot să îţi spun cât de bine mă faci să mă simt atunci când vorbim şi nici nu pot să îţi spun cât de des zâmbesc doar din cauza ta. Nu pot, fiindcă deşi mi se pare logic să îţi zic toate aceste cuvinte, mi se pare că legătura asta dintre noi - uşor tâmpită, dar genială - nu se poate descrie în cuvinte. Şi ce să'ţi spun , până la urmă, scumpa mea prietenă ?
Cât de mult ador să stăm de vorbă despre orice ? Chiar şi despre băieţi , idioţi, bunăciuni, cărţi şi aşa mai departe. Dar să ştii, că ador ! Doamne, şi cât de mult ! Iar dacă aş vrea să mă întreb de ce , aş răspunde :
Fiindcă Ancu' ştie ce să facă, cum să facă, ce să zică şi când să zică ! Fiindcă Ancu' e Ancu' şi nu ai cum o schimbi, ea rămâne o tipă genială, o prietenă foarte-foarte-foarte bună, sinceră şi pe care multi invidioşi ar vrea să o aibă. Dar cum să nu te vrea lumea, măi ? Cum, când tu eşti tu şi tu...înseamnă atâtea lucruri bune !
Poate că ai defectele tale , dar eu nu cer perfecţiunea din partea ta, cum nici eu nu o am. Nu-ţi cer nimic, fiindcă eşti aproape de mine fără să îţi spun eu să fi, fără să îţi cer să îmi spui lucruri care mă fac să zâmbesc sau măcar să mă simt bine. Tu...draga mea prietenă, mă faci să fiu eu , iar eu ador/iubesc momentele când sunt cu tine ! Cred că ştii citatul ăla...care spune aşa :
Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine. - Garcia Marquez.
Un om, un scriitor, care poate fără să'şi dea seama, mi-a descris doar într-o frază ce simt pentru tine, deşi eşti la sute de kilometri depărtare. Dar nu'ţi fă griji, ne vom vedea noi, o dată şi odată. De asta sunt sigură !
Şi, ca de obicei, închei postul cu obişnuitul meu :